Viața Sfinților Cuvioși Simeon și Teodor de la Mega Spileo

Cei doi cuvioși, Simeon și Teodor, au fost frați după trup, născuți în Tesalonic la începutul veacului al IV-lea. Proveniți dintr-o familie cucernică și educată, tinerii au învățat teologia, filosofia, retorica și poezia. Insuflați de nevoințele pustiei, care înfloreau la acea vreme, ei au îmbrățișat monahismul și au viețuit pe rând în Muntele Olimp, Muntele Ossa și Muntele Pelion. Mai pe urmă au călătorit în Țara Sfântă și pe Muntele Sinai. La întoarcerea din Sinai, au fost sfințiți preoți de către Episcopul Maxim al Ierusalimului. Pe când se aflau încă în Ierusalim, cei doi tineri monahi au avut același vis în care Maica Domnului, însoțită de Sfinții Apostoli Pavel, Andrei și Luca, le-a poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi o icoană de-a ei sculptată acolo de Sfântul Luca. Primind binecuvântarea episcopului, ei au pornit spre coasta nord-estică a Peloponezului, creștinată de aceiași trei ucenici propovăduitori ai Evangheliei: Sfântul Pavel în Corint, Sfântul Andrei în Patras și Sfântul Luca în ținuturile din afară ale Ahaiei.